La mulţi ani, Emil Cristea

alin-craciun

Emil Cristea nu poate fi văzut în fotografia asta de la Crăciunul 1984 din Petroşani.

Dar poate fi simțit…

E puţin din el în fiecare dintre noi…

În mine mai mult… 🙂

Cum am afirmat cu alte ocazii, pe mine un afon m-a învățat să înțeleg muzica…

Dar el ne dirija… 🙂

Și aveam 3 nopți de colindă, văleu… Pe jos, prin zăpadă, urcînd atîtea și atîtea etaje…

Spunea: Toate bune, dar oamenii o să se întrebe cum am urcat caii la etajul 3?…

Că noi tropăiam, pe scări, cu bocancii…

alin-bach

Pe la 15 ani, m-a luat cu el într-o excursie, noi doi, în Ungaria, Cehoslovacia, RDG (Republica Democrată Germană)…

La Leipzig ne-am învîrtit și în jurul statuii lui Bach… Am ascultat și un concert, Oratoriul Messiah de Handel, dacă îmi aduc bine aminte… Îmi cam pica capul, doară dormeam pe unde apucam, în trenuri, în gări… Fratele meu folosea acul de la o insignă să mă înțepe din cînd în cînd… Ațipeam, în biserică, taman pe mormîntul lui Bach!…

M-a trimis, cu trenul, singur, că el fusese altădată, și la Weimar, la casa memorială Goethe… De-acolo nu-mi mai aduc aminte nimic…

Influențele formative pe care le pot identifica în viața mea sînt două comunitare: familia și biserica (baptistă din Petroșani) și trei individuale: Emil Cristea, Beniamin Fărăgău, H.-R. Patapievici – cu niciunul însă nu întreţin relaţii.

14 ianuarie și 25 decembrie sînt dintre datele cu rezonanță oarecum tristă pentru mine – sărbători fără sărbătorit.

Unul e plecat pe un alt continent, Celălalt a ieșit, acum aproape 2.000 de ani, din atmosfera terestră…

Nu e chiar ușor să trăiești cu prezențe… fantomatice.

Nu l-am văzut pe fratele meu mai mare din decembrie 1989, la Otopeni, cînd a plecat în SUA probabil cu ultimul avion înainte de a se închide aeroportul…

Poze nu face (scrisori nu scrie și nu vorbește la telefon, iar cu Internetul nu se spurcă), și „nu e voie” să pun poze cu el… 🙂

Așa că uneori amintirile și fotografiile cu prezențele fantomatice ne rămîn la îndemînă pentru a celebra, totuși, intersecțiile relaționale de care avem parte în viață…

Unele dintre ele ne influențează formativ…

La mulți ani, Emil Cristea!

Astăzi (mai ales azi noapte, cînd nu am putut să dorm deloc) duhul tău a plutit și deasupra României…

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s